A fost o artistă proeminentă a Brașovului postbelic, formată la Academia de Arte Frumoase din Iași sub îndrumarea lui Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrescu. Debutând în 1943, în perioada războiului, a câștigat recunoaștere rapidă și a organizat prima expoziție personală în 1945 la București. După 1946, Zina Blănuță s-a stabilit la Brașov, oraș în care a trăit și creat pentru cea mai mare parte a carierei sale. A realizat lucrări în stil postimpresionist și expresionist, concentrându-se pe peisaje, portrete și compoziții cu figuri. Începând cu 1968, a devenit cunoscută pentru acuarele delicate, în special portrete de copii și flori, reflectând influența educațională a lui Tonitza.
Școlărița
