A fost o artistă remarcabilă, insuficient cunoscută în arta românească. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a studiat la Școala de Arte pentru Evrei sub îndrumarea profesorului Max Hermann Maxy, cu care s-a căsătorit mai târziu. Aborda cu ușurință cele mai diverse moduri de expresie. A excelat în realismul socialist, dar stilul său a evoluat în anii ’60 și ’70, când a experimentat cu modernismul și expresionismul, abordând tehnici diverse, de la abstract-constructivism la montaje spațiale. A părăsit România în 1982, întâi în Israel, stabilindu-se ulterior în Franța, unde a continuat să creeze la granția dintre avangarda românească și cea europeană.
Bărbat culcat
