A fost o figură centrală în avangarda artei interbelice brașovene, în urma studiilor de la Berlin, Budapesta și München. În pictură a combinat realismul cu influențe expresioniste, folosind o cromatică vibrantă și o compoziție echilibrată. Din 1928 s-a dedicat exclusiv sculpturii, concentrându-se pe expresivitatea chipurilor și gesturilor, adăugându-le o profundă notă emoțională și noblețe. A abordat statuaria, portretul și sculptura funerară. Implicată activ în comunitate, a fondat un cămin pentru copiii mamelor muncitoare și a contribuit la restaurarea Bisericii Negre din Brașov. Proiectul său de muzeu privat a rămas neterminat din cauza războiului, dar operele sale sunt apreciate în muzeele din România și Germania.
Portret de fată
