1890-1981Niculina Delavrancea Dona

A treia fiică a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, ea a crescut într-un mediu în care literatura, muzica și artele plastice făceau parte din viața de zi cu zi. A studiat la Școala de Belle-Arte din București cu Ipolit Strâmbu și Dimitrie Paciurea, apoi la Paris cu Louis-François Biloul și, după întoarcerea în țară, cu Eustațiu Stoenescu. Arta ei a fost influențată de tradiția peisajului românesc și de postimpresionism. Opera sa cuprinde flori, naturi statice, compoziții citadine și mai ales peisaje, multe inspirate de călătoriile ei de studiu în Turcia, Franța, Grecia și Italia. A făcut parte încă de la început din asociația „Femeile pictore și sculptore”, inițiată de Cecilia Cuțescu-Storck, alături de Olga Greceanu, Maria Ciurdea-Steurer, Maria Rîmniceanu, Lucia Demetriade Bălăcescu și Rodica Maniu. Activitatea ei expozițională s-a întins pe aproape șase decenii, de la primele participări la expozițiile „Tinerimii artistice”, în 1916, până la expozițiile personale din 1963 și 1969 și la manifestările de artă românească de la Torino și Lüdenscheid din 1969.